Sigilarea dentară închide ermetic șanțurile și fosetele dinților laterali și, în acest fel, bacteriile nu mai au unde să se cantoneze, acest spațiu nemaifiind retentiv.

Sigilarea dentară se face, în principal, pentru dinții permanenți tineri, adică la scurt timp după erupție. Dinții la care se face sigilarea sunt, de regulă, moalrii și premolarii. Sigilarea se face de asemenea și la dinții temporari tineri. Și adulții pot beneficia de sigilare, însă dinții care urmează a fi sigilați trebuie să fie impecabili.

Inlay-ul și onlay-ul dentar se pot folosi în locul obturațiilor tradiționale, pentru a reconstitui dinți afectați de procese carioase sau alte defecte structurale. În timp ce obturațiile fotopolimerizabile sunt aplicate de medicul stomatolog în timpul unei singure ședințe, inlay-ul și onlay-ul sunt construite în laboratorul dentar, în urma unei amprente luate de medicul stomatolog.

Inlay-ul este poziționat între cuspizii dintelui, la mijlocul suprafeței ocluzale a acestuia.

Inlay-ul și onlay-ul dentar se pot folosi în locul obturațiilor tradiționale, pentru a reconstitui dinți afectați de procese carioase sau alte defecte structurale. În timp ce obturațiile fotopolimerizabile sunt aplicate de medicul stomatolog în timpul unei singure ședințe, inlay-ul și onlay-ul sunt construite în laboratorul dentar, în urma unei amprente luate de medicul stomatolog.

Onlay-ul funcționează ca inlay-ul, dar acoperă și unul sau mai mulți cuspizi, sau chiar întreaga suprafață ocluzală a dintelui și se folosește atunci când distrucția coronară este mai avansată.